miercuri, 23 decembrie 2009

De Ajun de Ajun

Ajunul de Ajun e al meu. Dintotdeauna. Azi e cu mai mult zambet si cu suflet mai cald. E cu mai multe imbratisari si le simt sincere. E un azi nou, un azi de inceput de an pentru mine. Mi-l doresc rotund si verde. Poate chiar cu stelute!
Si mai imi doresc pentru voi, cei care imi sunteti dragi, sa va fie mereu Craciun!
La multi ani!

vineri, 18 decembrie 2009

pe Magheru.Iarna pe Magheru

Dupa frigul de afara si fulguletul in toi,
Pare ca a venit iarna, dupa ani,
Iar pe la noi.
Luminte se aprind
Ba pe strazi, ba prin vitrine
Si acum astept cuminte
Sa se-aprinda-n cap la mine!

Si ce bine ca iar vine
Asteptatul mult Craciun!
Acum sa facem bilantul – oare-a fost un an mai bun?
Oare am bifat in lista de la inceput de an
Toate liniile pe care tare mandra le trasam?

Acum nici nu mai conteaza,
Anul oricum a trecut
Nu-i nimic,
Fac alta lista … parca n-am facut demult!
Am si foaie de hartie reciclata -
Ca e cool-
Am si pix cu pasta-albastra
Sa nu fie actul nul!

Deci sa vina mos Craciunul
(Ce bine m-am pregatit)
Iarna - check… lista -avem,
Pai sa vina dar Ajunul
(Sa nu uit de sorcovit!)
Ca-crestini buni noi suntem!

miercuri, 16 decembrie 2009

Nervi de iarna

Mi-as dori sa fie o metafora. Ei bine, nu e!
Sunt unul dintre oamenii care 'dau din coada' atunci cand ninge si care trezeste lumea din somn ca sa anunte fericitul eveniment. Daca ieri am suportat cu greu, dar cu bucurie neajunsurile pe care le-a adus fulguletul, (ne-circulatia infernala din Pipera, frigul din birou, cazatura de pe scarile necuratate ale cladirii de birouri ), astazi se ingroasa gluma si se pare ca si vocea.

Astazi nu mai dau din coada. Zapada nu are nici o vina, am dorit-o atat de mult si acum ca a venit, ma bucur sa o revad. E la fel de frumoasa ca acum 20 de ani. Oamenii insa, nu. Asa se face ca sunt deja la al treilea ceai si asta e doar inceputul, ca desi sunt imbracata de munte tremur de frig ca la mare, iar adminsitratia birourilor da vina pe vreme ( ... ), ca diseara o sa fac din nou un drum de 5 minute in 45 si ca se pare ca o sa ramanem si fara mancare pentru ca nici un furnizor nu ne poate garanta ca ajunge la noi :)
Ho Ho Ho!

vineri, 27 noiembrie 2009

Nod (in Papura)

Mi-am innodat gandurile cu un nod mare, marinaresc.
Acum cand ma uit la tot sirul, arata chiar bine asa-
De la nod in dreapta este mai lin, impletit strasnic si destul de rezistent.
Capetele care curg de o parte si de alta a nodului sunt ondulate (semn ca au fost impletite candva)
Si zboara in vant atunci cand sulfa cu putere din directia S-E.
Nu am sa le leg, insa, le las sa fie libere pana cand va veni vremea sa le impletesc si pe ele.
Poate cu timpul o sa mai impopotonez siragul meu - cine stie unde ne duce moda -
Poate o sa ii fac alte noduri,
Poate o sa ii agat niste flori de primavara, alge de mare, nuci de acasa sau bulgari de zapada.

Deocamdata il las asa, pur si simplu,
Cu un nod mare, marinaresc,
Cu capetele ondulate si arse de soare,
Cum ii sta bine.

joi, 12 noiembrie 2009

Poveste de sfarsit

Azi e o zi de ‘la revedere’. O zi cu flori galbene si portocalii, cu colaj de fotografie in rama si multe, muuuulte amintiri. E o zi cu sfaturi, cu discutii asa cum nu le-am avut pana acum, nu stiu de ce.
E un sfarsit pe care il simt profund si un inceput de care mi-e teama pentru ca e incert.
E un sfarsit de bine, un sfarsit cu rost, si de bucurie pentru cel care pleaca, dar asta nu il face mai usor, dimpotriva.
E enervant de adevarat. Apreciezi unele lucruri, doar atunci cand nu le mai ai.

Plecarea asta e totusi o veste buna ca se poate. Se poate sa iti gasesti jumatatea la 2200 km distanta, la 30 de ani, si se poate sa iti lasi toata viata pe care ti-ai construit-o de unul singur, ca sa devii tot unul. Dar complet.

Povestea de sfarsit e ca ziua de azi-friguroasa, dar cu soare.

marți, 10 noiembrie 2009

E-VA

Vreau sa fiu primul om:
-cu care vorbesti cand te trezesti
-la care te gandesti cand asculti 'melodia ta'
-pe care il anunti ca ai primit o marire de salariu
-la care apelezi atunci cand treci prin cea mai urata clipa a vietii tale
-pe care il suni cand toti ceilalti au luat-o razna
-al carui miros il cunosti pe dinafara
-caruia o sa ii spui povesti inainte de culcare
-pentru care vei renunta sa fii egoist
-despre care stii cum bea cafeaua
-la care ai observat perechea noua de cercei

...pentru care ai putea sa plangi de fericire.

marți, 27 octombrie 2009

Schimbari


Destule schimbari pe centimetru patrat in doar cateva minute patrate. Bine ca nu am prea multi centrimetrii, unde mai incapeau altele?
Ma uitam la definitia schimbarii in DEX - uneori ma mai apuca mania de a sti ce spune buchia cartii despre cuvinte.
Iar DEX-ul spune asa: a schimba = ' a inlocui , a substitui, a permuta, a ceda, a lasa un obiect pentru contravaloarea lui.' Foarte frumos.
Dar ce se intampla cand nu ai obiectul de lasat drept contravaloare, cand nu ai cu ce sa inlocuiesti ce nu mai e, sau ce nu va mai fi? Ce se intampla cand schimbarea nu tine de tine si nu esti tu persoana care o determina?
Imi e frica de nou, dar imi plac schimbarile, stiu ca sunt benefice. Pana la urma fara schimbare nu putem evolua. Numai ca nu imi plac atunci cand nu le vad venind, cand se joaca de-a baba-oarba prin viata mea, atunci cand sunt parsive, cand vin din mai multe parti, cand triseaza.
Daca ce nu te omoara te intareste, astept cu nerabdare sa gasesc ciocanul potrivit cu care sa sparg zidul asta din care nu vad decat graffiti-ul nereusit care ranjeste la mine.

LE: Si pentru ca orice are un inceput...

vineri, 23 octombrie 2009

404 Not Found

Luati-o doar ca pe o nota de informare : sunt in scurt-circuit mai lung.
Nu-mi pasa. Aproape de nimic. Am mici exceptii la care mai reactionez, in rest, nu-mi pasa.
Dar, pentru ca sunt intr-un moment in care imi pasa ca nu-mi pasa, va spun ca e posibil sa nu va fac cu mana, sa va pup sau sa va zambesc, poate nici macar sa vorbesc.
Ma agat totusi de oameni si locuri dragi pentru ca ii vreau alaturi si ma ajuta sa imi dau restart.


Va multumesc pentru intelegere,
Echipa

marți, 20 octombrie 2009

Nerostitul 'te iubesc'...

Pentru ca de cele mai multe ori e prea tarziu...
Pentru ca nu gaseam momentul
Pentru ca stiam ca stii
Pentru ca am fost egoista
Pentru ca am vrut sa mi te amintesc doar cum am vrut eu
Pentru ca acum amintirea e prea mare
Pentru ca acum ma loveste prea tare.

Pentru ca m-ai invatat sa cant si pentru ca ti-am cantat de prea putine ori...

Pentru toate astea nu pot sa intorc timpul.
Dar iti promit ca nu voi repeta greselile. Cu nimeni, pentru ca atunci, va fi prea tarziu.
Sa ploua...pana cand negrul se face gri!

joi, 15 octombrie 2009

Te rog...deseneaza-mi o oaie!

"Odată, pe vremea când aveam eu şase ani, am dat peste o poză minunată, într-o carte despre pădurile virgine, numită „Întâmplări trăite”. Înfăţişa un şarpe boa care înghiţea o fiară sălbatică.
În cartea aceea se spunea: „Şerpii boa îşi înghit prada dintr-o dată, fără s-o mai mestece. Pe urmă, nu mai sunt în stare să se mişte şi dorm întruna, timp de şase luni, cât ţine mistuitul“.

M-am gândit atunci îndelung la peripeţiile din junglă şi am izbutit să fac la rându-mi, cu un creion colorat, primul meu desen.
Le-am arătat oamenilor mari capodopera mea şi i-am întrebat dacă desenul acesta îi sperie.
Ei mi-au răspuns:
- De ce să te sperii de-o pălărie?
Desenul meu nu înfăţişa o pălărie. Înfăţişa un şarpe boa care mistuia un elefant. Am desenat atunci şarpele boa pe dinăuntru, pentru ca astfel să poată pricepe şi oamenii mari. Ei au întotdeauna nevoie de lămuriri.

Oamenii mari m-au povăţuit să le las încolo de desene cu şerpi boa, fie întregi, fie spintecaţi, şi să-mi văd mai degrabă de geografie, de istorie, de aritmetică şi de gramatică. Aşa s-a făcut că, la vârsta de şase ani, am părăsit o strălucită carieră de pictor. Nereuşita cu desenul meu numărul 1 şi cu desenul meu numărul 2 îmi tăiase orice curaj. Oamenii mari nu pricep singuri nimic, niciodată, şi e obositor pentru copii să le dea întruna lămuriri peste lămuriri.

Astfel că a trebuit să-mi aleg altă meserie şi am învăţat să conduc avioane. Am zburat mai pretutindeni în lume, iar geografia, ce-i drept, mi-a fost de mare ajutor. Puteam, dintr-o privire, să deosebesc China de Arizona. Lucru foarte folositor, dacă te rătăceşti în timpul nopţii.

Aşa că eu, de-a lungul vieţii mele, am avut o sumedenie de legături cu o sumedenie de oameni serioşi. Mi-am petrecut multă vreme printre oamenii mari. I-am cunoscut foarte îndeaproape. Ceea ce nu mi-a îmbunătăţit părerea despre ei.
Când întâlneam pe câte cineva care-mi părea mai dezgheţat la minte, îl puneam la încercare cu ajutorul desenului meu numărul 1, de care niciodată nu m-am despărţit. Voiam să ştiu dacă avea o minte într-adevăr pătrunzătoare. Numai că răspunsul erau mereu acelaşi: „E o pălărie”. Atunci eu nu-i mai pomeneam nici de şerpii boa, nici de pădurile virgine, nici de stele. Căutam să fiu pe înţelesul lui. Stăteam cu el de vorbă despre bridge, despre golf, despre politică şi despre cravate. Iar el era încântat că făcuse cunoştinţă cu un om atât de aşezat."

joi, 8 octombrie 2009

No further questions your honor!

- Cum faci ca Azi sa nu fie doar maine-ul de ieri si ieri-ul de maine?
- Cum castigi cele 2 ore din viata pe care le pierzi pe drumul spre munca?
- Cum faci ca bucuria sa dureze zile si tristea 1 minut?
- Cum faci ca rautatile sa nu te mai atinga?
- Cand nu o sa ti se mai ceara explicatii ?
- Cand o sa fii destul de bun?
- Cand o sa fii fericit ?
- Cand o sa te Iubeasca si o sa Iubesti ?
Si mai ales...
- Cat de mare e un ou mic?

vineri, 2 octombrie 2009

Fara cuvinte

'Si nu-i stiuta fapta a gandului-ci cand

Stapan se-nalta dorul tacerilor din minte

E-un cantec ce nu-si are nici nume, nici cuvinte,

Nu-i ruga si nici jale si-i totusi trist si bland.


Si nu ma-ncerc vreo vorba sa-i potrivesc,ma tem-

Ca l-as preface-n ganduri, si gandurile dor,

Ca-s razvratiri nebune adesea-n graiul lor

Pe cand supusa sortii asa-s si doar te chem.


Isi creste vremea stavili pe drumul dintre noi

Si tot mai greu le numar si-s tot mai ne-ndurate...

Ce bine le mai stie tacutul cant pe toate

Si nu stiu cine-mi spune ca il asculta doi.'


Nu e intentia mea sa transform blogul in carti de poezii. Doar ca azi, gandesc in strofe.

duminică, 27 septembrie 2009

Scara in cer

scara in cer

pe cer, sub cer.

etaj superior al existentei mele,

iar eu...m-am blocat in lift.

am incercat sa fortez usa

cu tineretea.

dar la Deranjamente mi-au spus

ca numai Iubirea ma poate scoate de acolo.

insa s-a blocat si ea in liftul de vis-a vis,

in drum spre mine.



suntem blocate intre parter si 1

si imi e tare frica

sa nu o scoata cineva prea tarziu.

eu sunt mai rezistenta,

dar Iubirea se stinge repede.



scara in cer

pe cer, sub cer.

urcati pe ea cat mai puteti

si NU incercati sa luati liftul!!!

vineri, 25 septembrie 2009

Lucruri simple

...Au inceput de ieri sa cada. Acum au stat. Dar mi-au facut ziua mai frumoasa.

Primul lucru simplu:
Ieri m-am intalnit cu prietene dragi cu care nu mai reusisem sa ma vad de cateva luni bune. In timpul asta s-au intamplat multe lucruri in vietile noastre, majoritatea evenimente neplacute, dar cu toate astea am reusit sa nu vorbim despre ele si sa radem ca si cum daduseram deja o raita inainte printr-un loc cu coktail magic :)
Am adormit devreme, dar m-am trezit tarziu si am plecat in graba spre munca si fara chef.

Al doilea lucru simplu:
In drumul meu cu tramvaiul 32 spre munca, ascult muzica si ma uit pe geam, normal. Astazi, am fost mai atenta la ce se intampla afara caci mi-am uitat castile acasa. Si bine am facut! Incepand de la statia de tramvai de la George Cosbuc si pana la Piata Unirii, pe stalpii de electricitate erau lipite afise pe care scria simplu : " TE IUBESC GRASANE". In statia de la Regina Maria un baiat care corespundea descrierii biletelului de amor, citea zambind afisul. Si-a scos telefonul si a sunat. Nu stiu ce s-a intamplat mai departe pentru ca tramvaiul s-a hotarat sa plece. Nici macar nu stiu daca era 'Grasanul' din poveste, dar mi-a placut povestea.

Al treilea lucru simplu:
Maine ma duc la Tunari. Sa culeg via. O sa ma odihnesc la umbra nucului si o sa cant printre araci ca sa uit ca ma doare spatele. O sa car galeti cu struguri si o sa rad ca sunt lipicioasa si ca o sa ma impedic in sireturile de la adidasii de scandal.

Uitasem de lucrurile simple. E bine ca imi mai pun ochelarii din cand in cand.
LE: Merci de atentionare :)

joi, 24 septembrie 2009

1 an, 1 luna, 1 zi

23 Septembrie 2009

- 1 an de cand Vlad Pustiu' a fost botezat Vlad Rulezzzzzzzzz ( ai de dat cadou la nasi :)
- 1 luna de cand eram in Fagaras, fericiti sub marul verde pana cand...Cami...picior
- 1 zi de cand mi-am propus la indemnul Alinei Manole sa inchid si eu in cutii ( doar) aparent definitv

O zi de miercuri, o zi de folk. O zi cu intamplari ciudate peste zi, dar cu miros de amintiri frumoase spre seara.O zi plina.
Mi-a placut.

marți, 22 septembrie 2009

Am zarit lumina...

'Am zarit lumina pe pamânt
Si m-am nascut si eu
Sa vad ce mai faceti
Sanatosi? Voinici?
Cum o mai duceti cu fericirea?'

Iata ca am ajuns sa scriu si primul post pe blogul meu! Sincer, nu sunt un fan al blogurilor si asta e si motivul pentru care nu mi-am facut un blog. Pana acum.
Dar cu ajutorul si la indemnul prietenilor FolkFrate, mi-am inceput si eu calatoria virtuala a jurnalului meu online.
Sper sa fie o calatorie placuta si cu cati mai multi calatori.
Va astept!