Nod (in Papura)

Mi-am innodat gandurile cu un nod mare, marinaresc.
Acum cand ma uit la tot sirul, arata chiar bine asa-
De la nod in dreapta este mai lin, impletit strasnic si destul de rezistent.
Capetele care curg de o parte si de alta a nodului sunt ondulate (semn ca au fost impletite candva)
Si zboara in vant atunci cand sulfa cu putere din directia S-E.
Nu am sa le leg, insa, le las sa fie libere pana cand va veni vremea sa le impletesc si pe ele.
Poate cu timpul o sa mai impopotonez siragul meu - cine stie unde ne duce moda -
Poate o sa ii fac alte noduri,
Poate o sa ii agat niste flori de primavara, alge de mare, nuci de acasa sau bulgari de zapada.

Deocamdata il las asa, pur si simplu,
Cu un nod mare, marinaresc,
Cu capetele ondulate si arse de soare,
Cum ii sta bine.

Poveste de sfarsit

Azi e o zi de ‘la revedere’. O zi cu flori galbene si portocalii, cu colaj de fotografie in rama si multe, muuuulte amintiri. E o zi cu sfaturi, cu discutii asa cum nu le-am avut pana acum, nu stiu de ce.

E un sfarsit pe care il simt profund si un inceput de care mi-e teama pentru ca e incert.
E un sfarsit de bine, un sfarsit cu rost, si de bucurie pentru cel care pleaca, dar asta nu il face mai usor, dimpotriva.
E enervant de adevarat. Apreciezi unele lucruri, doar atunci cand nu le mai ai.

Plecarea asta e totusi o veste buna ca se poate. Se poate sa iti gasesti jumatatea la 2200 km distanta, la 30 de ani, si se poate sa iti lasi toata viata pe care ti-ai construit-o de unul singur, ca sa devii tot unul. Dar complet.

Povestea de sfarsit e ca ziua de azi-friguroasa, dar cu soare.

E-VA

Vreau sa fiu primul om:
-cu care vorbesti cand te trezesti
-la care te gandesti cand asculti 'melodia ta'
-pe care il anunti ca ai primit o marire de salariu
-la care apelezi atunci cand treci prin cea mai urata clipa a vietii tale
-pe care il suni cand toti ceilalti au luat-o razna
-al carui miros il cunosti pe dinafara
-caruia o sa ii spui povesti inainte de culcare
-pentru care vei renunta sa fii egoist
-despre care stii cum bea cafeaua
-la care ai observat perechea noua de cercei

...pentru care ai putea sa plangi de fericire.

Schimbari

Destule schimbari pe centimetru patrat in doar cateva minute patrate. Bine ca nu am prea multi centrimetrii, unde mai incapeau altele?

Ma uitam la definitia schimbarii in DEX - uneori ma mai apuca mania de a sti ce spune buchia cartii despre cuvinte.

Iar DEX-ul spune asa: a schimba = ' a inlocui , a substitui, a permuta, a ceda, a lasa un obiect pentru contravaloarea lui.' Foarte frumos.

Dar ce se intampla cand nu ai obiectul de lasat drept contravaloare, cand nu ai cu ce sa inlocuiesti ce nu mai e, sau ce nu va mai fi? Ce se intampla cand schimbarea nu tine de tine si nu esti tu persoana care o determina?

Imi e frica de nou, dar imi plac schimbarile, stiu ca sunt benefice. Pana la urma fara schimbare nu putem evolua. Numai ca nu imi plac atunci cand nu le vad venind, cand se joaca de-a baba-oarba prin viata mea, atunci cand sunt parsive, cand vin din mai multe parti, cand triseaza.

Daca ce nu te omoara te intareste, astept cu nerabdare sa gasesc ciocanul potrivit cu care sa sparg zidul asta din care nu vad decat graffiti-ul nereusit care ranjeste la mine.

LE: Si pentru ca orice are un inceput...

404 Not Found

Luati-o doar ca pe o nota de informare : sunt in scurt-circuit mai lung.

Nu-mi pasa. Aproape de nimic. Am mici exceptii la care mai reactionez, in rest, nu-mi pasa.

Dar, pentru ca sunt intr-un moment in care imi pasa ca nu-mi pasa, va spun ca e posibil sa nu va fac cu mana, sa va pup sau sa va zambesc, poate nici macar sa vorbesc.

Ma agat totusi de oameni si locuri dragi pentru ca ii vreau alaturi si ma ajuta sa imi dau restart.

Va multumesc pentru intelegere,
Echipa

Nerostitul 'te iubesc'...

Pentru ca de cele mai multe ori e prea tarziu...
Pentru ca nu gaseam momentul
Pentru ca stiam ca stii
Pentru ca am fost egoista
Pentru ca am vrut sa mi te amintesc doar cum am vrut eu
Pentru ca acum amintirea e prea mare
Pentru ca acum ma loveste prea tare.

Pentru ca m-ai invatat sa cant si pentru ca ti-am cantat de prea putine ori...

Pentru toate astea nu pot sa intorc timpul.
Dar iti promit ca nu voi repeta greselile. Cu nimeni, pentru ca atunci, va fi prea tarziu.
Sa ploua...pana cand negrul se face gri!

Te rog...deseneaza-mi o oaie!

"Odată, pe vremea când aveam eu şase ani, am dat peste o poză minunată, într-o carte despre pădurile virgine, numită „Întâmplări trăite”. Înfăţişa un şarpe boa care înghiţea o fiară sălbatică.
În cartea aceea se spunea: „Şerpii boa îşi înghit prada dintr-o dată, fără s-o mai mestece. Pe urmă, nu mai sunt în stare să se mişte şi dorm întruna, timp de şase luni, cât ţine mistuitul“.

M-am gândit atunci îndelung la peripeţiile din junglă şi am izbutit să fac la rându-mi, cu un creion colorat, primul meu desen.
Le-am arătat oamenilor mari capodopera mea şi i-am întrebat dacă desenul acesta îi sperie.
Ei mi-au răspuns:
- De ce să te sperii de-o pălărie?
Desenul meu nu înfăţişa o pălărie. Înfăţişa un şarpe boa care mistuia un elefant. Am desenat atunci şarpele boa pe dinăuntru, pentru ca astfel să poată pricepe şi oamenii mari. Ei au întotdeauna nevoie de lămuriri.

Oamenii mari m-au povăţuit să le las încolo de desene cu şerpi boa, fie întregi, fie spintecaţi, şi să-mi văd mai degrabă de geografie, de istorie, de aritmetică şi de gramatică. Aşa s-a făcut că, la vârsta de şase ani, am părăsit o strălucită carieră de pictor. Nereuşita cu desenul meu numărul 1 şi cu desenul meu numărul 2 îmi tăiase orice curaj. Oamenii mari nu pricep singuri nimic, niciodată, şi e obositor pentru copii să le dea întruna lămuriri peste lămuriri.

Astfel că a trebuit să-mi aleg altă meserie şi am învăţat să conduc avioane. Am zburat mai pretutindeni în lume, iar geografia, ce-i drept, mi-a fost de mare ajutor. Puteam, dintr-o privire, să deosebesc China de Arizona. Lucru foarte folositor, dacă te rătăceşti în timpul nopţii.

Aşa că eu, de-a lungul vieţii mele, am avut o sumedenie de legături cu o sumedenie de oameni serioşi. Mi-am petrecut multă vreme printre oamenii mari. I-am cunoscut foarte îndeaproape. Ceea ce nu mi-a îmbunătăţit părerea despre ei.
Când întâlneam pe câte cineva care-mi părea mai dezgheţat la minte, îl puneam la încercare cu ajutorul desenului meu numărul 1, de care niciodată nu m-am despărţit. Voiam să ştiu dacă avea o minte într-adevăr pătrunzătoare. Numai că răspunsul erau mereu acelaşi: „E o pălărie”. Atunci eu nu-i mai pomeneam nici de şerpii boa, nici de pădurile virgine, nici de stele. Căutam să fiu pe înţelesul lui. Stăteam cu el de vorbă despre bridge, despre golf, despre politică şi despre cravate. Iar el era încântat că făcuse cunoştinţă cu un om atât de aşezat."