Mi-as dori sa fie o metafora. Ei bine, nu e!
Sunt unul dintre oamenii care 'dau din coada' atunci cand ninge si care trezeste lumea din somn ca sa anunte fericitul eveniment. Daca ieri am suportat cu greu, dar cu bucurie neajunsurile pe care le-a adus fulguletul, (ne-circulatia infernala din Pipera, frigul din birou, cazatura de pe scarile necuratate ale cladirii de birouri ), astazi se ingroasa gluma si se pare ca si vocea.
Astazi nu mai dau din coada. Zapada nu are nici o vina, am dorit-o atat de mult si acum ca a venit, ma bucur sa o revad. E la fel de frumoasa ca acum 20 de ani. Oamenii insa, nu. Asa se face ca sunt deja la al treilea ceai si asta e doar inceputul, ca desi sunt imbracata de munte tremur de frig ca la mare, iar adminsitratia birourilor da vina pe vreme ( ... ), ca diseara o sa fac din nou un drum de 5 minute in 45 si ca se pare ca o sa ramanem si fara mancare pentru ca nici un furnizor nu ne poate garanta ca ajunge la noi :)
Ho Ho Ho!
