Azi e o zi de ‘la revedere’. O zi cu flori galbene si portocalii, cu colaj de fotografie in rama si multe, muuuulte amintiri. E o zi cu sfaturi, cu discutii asa cum nu le-am avut pana acum, nu stiu de ce.
E un sfarsit pe care il simt profund si un inceput de care mi-e teama pentru ca e incert.
E un sfarsit de bine, un sfarsit cu rost, si de bucurie pentru cel care pleaca, dar asta nu il face mai usor, dimpotriva.
E enervant de adevarat. Apreciezi unele lucruri, doar atunci cand nu le mai ai.
Plecarea asta e totusi o veste buna ca se poate. Se poate sa iti gasesti jumatatea la 2200 km distanta, la 30 de ani, si se poate sa iti lasi toata viata pe care ti-ai construit-o de unul singur, ca sa devii tot unul. Dar complet.
Povestea de sfarsit e ca ziua de azi-friguroasa, dar cu soare.
E un sfarsit de bine, un sfarsit cu rost, si de bucurie pentru cel care pleaca, dar asta nu il face mai usor, dimpotriva.
E enervant de adevarat. Apreciezi unele lucruri, doar atunci cand nu le mai ai.
Plecarea asta e totusi o veste buna ca se poate. Se poate sa iti gasesti jumatatea la 2200 km distanta, la 30 de ani, si se poate sa iti lasi toata viata pe care ti-ai construit-o de unul singur, ca sa devii tot unul. Dar complet.
Povestea de sfarsit e ca ziua de azi-friguroasa, dar cu soare.
e frumos, e prea frumos la tine-n suflet...
RăspundețiȘtergeree tarziu, e prea tarziu la mine-n gand...
RăspundețiȘtergere