'Si nu-i stiuta fapta a gandului-ci cand
Stapan se-nalta dorul tacerilor din minte
E-un cantec ce nu-si are nici nume, nici cuvinte,
Nu-i ruga si nici jale si-i totusi trist si bland.
Si nu ma-ncerc vreo vorba sa-i potrivesc,ma tem-
Ca l-as preface-n ganduri, si gandurile dor,
Ca-s razvratiri nebune adesea-n graiul lor
Pe cand supusa sortii asa-s si doar te chem.
Isi creste vremea stavili pe drumul dintre noi
Si tot mai greu le numar si-s tot mai ne-ndurate...
Ce bine le mai stie tacutul cant pe toate
Si nu stiu cine-mi spune ca il asculta doi.'
Nu e intentia mea sa transform blogul in carti de poezii. Doar ca azi, gandesc in strofe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu